Sunt convinsa ca nu doar mie mi s-a intamplat sa iubesc! Si sunt convinsa ca noi oamenii iubim toti la fel , mai mult sau mai putin! Am trecut cu totii prin dezamagiri si prin iubiri de foc, prin etapa sarutului furat si a celui ce "nu se mai intampla", prin etapa plimbarilor lungi in parc si a planurilor facute pe termen lung. Dar ma intrebam azi cum ajungem noi sa definim "iubirea vietii noastre"? Cum ajungem sa ii acordam asa o "distinctie" celui/celei despre care putem spune ca este THE ONE? Trebuie sa dureze o viata? Trebuie sa treca o viata sa stim asta?
Cum se intampla ? Se intampla fara sa stim! Se intampla fara sa premeditam! Se intampla si pana sa ne dam seama suntem deja prinsi cu voia nostra, paradoxal, in mrejele unui iubiri pe care o clasificam ca fiind "iubirea vietii noastre". Asta nu e un titlu, este din punctul meu de vedere un sistem complex de valori pe care le regasesti in cel de langa tine. Este asa cum iti place, cum vrei, te face sa te simti special/a, te simti gol in fata lui/ei, este Ying-ul ce completeaza perfect Yang-ul tau. Este motiv de bucurie, este cel/cea pentru care stii ce parfum sa iti alegi, cum sa iti alegi hainele cand te invita la o cina sau la o plimbare in parc, iubirea vietii noastre este cel/cea care ne poate citi ca pe o carte, cel/cea pe care ne place sa il/o surprindem cu detalii mici , nimicuri, maruntisuri, copilarii, iubirea vietii noastre este cel sau cea care va vedea in aceste detalii tot entuziasmul pe care l-am depus pentru a ii arata cat este de important pentru noi.Este conexiunea perfecta cu sufeltul si mintea noastra, este pur si simplu "perfect". Asa il defineste creierul nostru imbatat deja de milioane de motive pentru care el/ea este acel cineva special,cel mai special.
Destul cu generalizarile! Iubirea vietii mele a aparut intr-o zi in fata usii mele. Era plina de praf, murdara dupa munca,cu un par ciufulit si cu o romana tare stalcita! Era acolo in fata mea si nu stiam atunci ca urma sa fie tot ce am scris mai sus si mult mai mult de atat!
A pasit pragul si a pasit in acelasi timp si in sufletul meu!Fara sa imi dea timp sa aleg sau sa gandesc, fara prea multe cuvinte schimbate, eram deja intrigata. Asa incepe, cand vrei sa descoperi misterul din ochii lui! Asa a inceput la mine! Postul meu nu este o poveste siropoasa despre cum l-am cunoscut eu pe THE ONE pentru ca finalul nu este ca in povesti, finalul este mai degraba ca in telenovele: ei se iubesc, ea pleaca de nebuna sa ia o "lume" in piept, se mai iubesc la distanta, apoi apare ispita, el cedeaza, ei inca se iubesc insa amandoi sufera pentru ca au facut alegeri neinspirate, captivi fiind in doua lumi pe care si le-au ales.Doua lumi din care fara sa isi dea seama s-au exclus unul pe altul. Asa se termina povestea mea despre iubirea vietii mele, insa asta este un detaliu. El este si va fi mereu acolo, acel cineva special, este si va fi mereu cel ce din priviri imi "spunea" cat si cum ma iubeste.Cel caruia din priviri ii "spuneam" cat si cum il iubesc inapoi!
Si totusi sunt si povesti despre iubiri de o viata care nu tin o viata, a mea este un exemplu. De ce oare scriu despre asta? De unde nu stiu ca poate voi intalni o iubire mai mare, mai frumoasa? Da, admit, poate ca voi intalni o alta iubire, ce va tine o viata, voi iubi un alt om poate la fel sau mai mult, voi fi fericita poate la fel sau mai mult insa sufeltul meu va pastra mereu un colt, mic, acoperit de mult praf, de lacrimi si dor in care il va pastra pe el, pe baiatul ce intr-o zi mi-a pasit pragul usii si pragul sufletului.Sufletul imi va cere intotdeauna un raspuns intrebarii : "Daca...?" Aici am vrut sa ajung! Dincolo de conexiuni si fluturi, de pasiune si completare reciproca, pentru cei ce nu sunt langa sufletele lor pereche va exista mereu intrebarea:"Daca nu plecam? / Daca nu se intamplau lucrurile asa? / Daca ..." Mii de "daca".
Admir povestile fericite in care el si ea se gasesc si se pastreaza! Nu toti avem sansa asta! Pentru noi exista un alt scenariu pe care unii il admit:"Da, am iubit si el/ea a fost iubirea vietii mele" sau il neaga :"A fost!". Eu accept adevarul asta oricat ar durea, oricat ar fi de greu sa accepti ca ai fost incapabil sa faci mai mult pentru a-ti face sufletul fericit! Am acceptat de mult! Cu greu insa am facut-o. Da, am iubit si ela fost iubirea vietii mele!
