Bărbații con cojones

Esti bărbat însă o demonstrezi numai arătând ca ai "cojones"? Ești bărbat și ai impresia ca făcând pe durul te plasează undeva într-un top ce există numai în mintea ta? Consideri ca deși ești plin de pete tot ea a greșit si vrei să îi dai o lecție ? Da-mi voie să te surprind!  Femeia pe care o iubești te va uita și va iubi un alt bărbat poate fara "cojones" dar care ii arată fără sa îi fie rușine, ca o iubește și cum și cât! Și chiar și atunci ego ul tău îti va spune că ea se va întoarce la tine, că nu va găsi pe unul mai bun, că îi trebuie doar puțin timp de gândire!  Ghici ce? Timpul în cazul ăsta îti este cel mai mare dușman,  pentru ca în timp ce tu umbli din rebound in rebound pe ea o face altul sa zâmbească și așa o câștiga, într-o secunda, cu un zâmbet,  un gest,  o atenție de care tu nu ai fost capabil in atâția ani!

Între timp tu meltean de rând aduni trofee și suferi de rebound în timp ce suspini după cea pe care numai tu știi ca o iubești pentru că ai fost mai tot timpul ocupat cu nimicuri și ai uitat să îi arăți ca fără ea ești gol!

Și abia atunci când realizezi cât ești de gol o vrei înapoi însă da-mi voie să te surprind din nou! Viața ca și ea, femeia pe are o iubești, nu așteaptă sa crești tu și sa îti vina mintea la cap, viața merge mai departe la fel și ea! Și abia atunci când realizezi ca ești mai gol decât Adam fără vestita frunza îti vei spune : "Sunt prost că am lăsat-o să plece!" Și atunci vei fi într-adevăr un prost însă cine mai are "cojones" ca tine? Nimeni! Atunci vei fi într-adevăr primul și singurul din topul ăla imaginat de tine,  văzut de cei din jur ca un top al prostiei și încăpățânarii!

Karma has a special sense of humour

De cate ori nu ne-am pus toata baza in Karma ca o sa le vina de hac tuturor celor care ne au gresit in viata asta? Poate de prea multe ori...

Dar karma, mai inceata decat ne-am dori noi sa fie, nu isi uita niciodata datoriile. Cum lucreaza karma? Simplu... hai sa ne uitam la noi. Fiecare din noi a avut o perioada mai proasta in care toate lucrurile ne mergeau pe dos, unde nimic nu se potrivea si parca tot universul complota numai sa ne calce pe nervi. Mda.. toti am trecut prin asta... dar hai sa ne intoarcem putin in trecut.. nu, nu acolo..... mai intrecut.. da acolo. Acolo unde noi eram zmei, calcam pe toata lumea in picoare si ne vedeam de ale noastre indiferent pe cine raneam.Acolo unde noi chiar credeam cu tot sufletul ca avem o menire pe lumea asta si ca poate dragostea asta prosteasa, copilareasca ne sta in cale.... Da, am aspirat la o cariera buna, la o educatie aparte sau la o viata care era construita pana atunci din vise, care urmau sa le transformam in realitate. Si in naivitatea noastra diabolica chiar credeam ca niciodata nu o sa le platim.. ca doar deh.. am avut un scop nobil de atins. Pe dracu.. am ranit, si am plecat mai departe fara a ne uita macar o data in spate la suferinta cauza pana....astazi. Astazi cand suntem singuri, suntem imbratisati de carti si sarutati de proiecte si cel mai probabil fara vreun viitor prea bine conturat. Atunci visam.. acum traim (realitatea).

As mai adauga atat: Karma, din pacate, e un cerc vicios. Cel care ti a gresit va plati la randul lui ca doar si tu ai suferit ca un caine. Ce, karma acum s a gasit sa traga  un pui de somn cand trebuie sa'i arate si lui ca a gresit????