timp...

A trecut ceva timp de cand nu am mai fost pe aici... Imi pare rau ca nu am avut timp sa mai stau la o vorba cu propriu-mi suflet! Azi este una din zilele acelea in care simt atat de multe...Una din zilele in care gandurile de viitor si amintirile se impletesc intr-un mod asa de ciudat incat, cum ar zice englezii all day will be simply f....ed! Cu ce as putea incepe? Da, stiu!! Cu asta: Good things come to those who wait! Da! Dupa multa asteptare se pare ca rasare soarele si pe strada mea! Incet,incet lucrurile se aseaza! In 2 luni voi incepe placementul la care am aplicat in ultima clipa , in gluma si se pare ca se va concretiza intr-un contract pe un an. Motive de bucurie as avea doar ca undeva in adancul sufletului ceva nu imi permite sa ma bucur pe deplin , ceva imi umbreste fericirea asta care altfel ar straluci , ceva isi doreste sufletul asta chinuit ca sa fie pe deplin fericit...Am o vaga idee cam ce ar fi insa nu astept decat o confirmare, de indata ce o primesc am sa lupt din rasputeri sa imi fac sufletul sa straluceasca mai ceva ca un soare. Pentru prima data dupa mult timp am foarte multe idei in minte insa nu pot asterne niciuna aici...Nu acum! Am sa ma opresc aici si voi scrie din nou in curand...

Prietenie

-C.S. Lewis : "Friendship is born at that moment when one person says to another: What! You too? I thought I was the only one."
Am gasit aceasta maxima intamplator si mi-am dat seama ca este cea mai simpla si mai copilareasca definitie a prieteniei! Ce poate fi mai pur decat ceea ce ar spune un copil. De-a lungul timpului am avut prieteni putini!Am avut tentative multe, fiecare om pe care l-am cunoscut a fost o tentativa de prietenie!Absolut fiecare!Insa unii se considera prea bogati pentru a mai avea nevoie si de alti prieteni!Cineva spunea ca niciodata nu ai destui! De acord si nu prea!Niciodata nu ai prea multi prieteni adevarati pentru prieteni la intamplare e loc destul! Pe 7 martie acum un an am cunoscut o fata pe nume Cristina,"o fitoasa de Bucuresti" cum as fi descris-o atunci! Nu am interactionat prea mult nu imi era nici antipatica si nici nu era cel mai mare interes al meu! Am inceput sa iesim si sa ne cunoastem! De fapt am inceput sa iesim si sa aflam una despre cealalta insa nu din propriile noastre povestiri ci din ceea ce aveau altii de relatat! Dupa cateva luni am inceput cu adevarat sa ne cunoastem si intr-o zi s-a intamplat asta : What! You too? I thought I was the only one! De atunci omul asta a intra in top 3 oameni pe care i-as lasa sa ma ghideze legata la ochi pe un camp minat! Pentru asta si pentru tot ce ma invata in fiecare zi, pentru ca e alaturi de mine si pentru ca face puppy eyes cand crede ca face o boacana,pentru ca e Pisi si pentru ca nu imi imaginez cum ar fi altfel,pentru ca e singurul om pe care l-am cunoscut ce nu face rau nimanui pentru ca nu poate,pentru ca era blonda si acum e bruneta,pentru ca are tate mari si buze faine,pentru ca imi e prietena o iubesc si ii multumesc! Pentru tot sunt fericita ca am cunoscut-o ! Pentru ca e un copil mare si asa o sa fie o viata ! Pentru ca viseaza cu ochii deschisi dar nu spune nimanui pentru ca stie ca orice vis povestit nu se va mai implini!Pentru ca face botic cand nu ii place ceva si pentru ca ii place roz si Triple Chocolate Cake cu Bubble Gum Shake de la Cookies and Cream!Pentru ca ea e ingeras cu burtica ...o iubesc! :*

Timpul...

Nu stiu unde fuge timpul!Nu stiu daca se ascunde dupa ce trece de noi si ne priveste de undeva din umbra!Stiu cum ar fi sa pot opri timpul si sa alerg catre cei dragi:
-sa alerg catre ai mei pentru o secunda sa ii imbratisez si sa le spun cat imi lipsesc;
-sa alerg catre el si sa ii spun cat il iubesc sarutandu-i buzele ce indemna la pacat;
-sa pot sa ii mai vad macar o data pe toti cei pe care i-am pierdut si parca nu am petrecut destul timp impreuna;
Si totusi timpul e cel mai mare paradox, prieten si dusman, aliant sau inamic,frumos sau urat , cu totii la un moment dat trecem prin toate starile lui...

Deschid ochii si ii vad fata de copil asezata pe perna mea, doarme profund si nu pot conteni din a-l privi. Ii numar alunitele si desenez imaginar mii de forme...Brusc zambeste si ma gandesc repede ca "m-a prins" in timp ce il studiam. Rapid imi dau seama ca el doar visa, visa probabil frumos.
Dar cum a ajuns el aici? Cum a ajuns in patul meu? Nu stiu si nici nu imi pasa...Mana lui stanga ma tine langa el in speranta de a simti daca ma ridic din pat...Nu o fac, imi place aici!Imi place "sa il aud" cum doarme...Inchid ochii si imagini in vin in minte,saruturi, vin, hainele ce nu mai sunt, jocuri, lumini, atingeri...Toate imi vin in minte ...deschid ochii in jur sunt hainele mele, sunt paharele de vin varsate pe podea,lumanarile inca ard...O senzatie de rece ma cuprinde si realizez ca nu visez imaginile mele sunt amintiri, amintiri de aseara!Tresar...Cum e posibil? "Scap" usor de latul mainii lui, cobor din pat si ma uit in jur, vad totul imprastiat,il vad pe el cum doarme ,vad soarele de afara, in minte mii de ganduri alearga haotic cat sa imi blocheze orice simt!Merg la fereastra si vad cea mai senina dimineata din viata mea..."Il iubesc",mi-am zis privindu-l peste umar!Il iubeam intr-adevar,il iubeam cu tot ceea ce insemna fiinta mea, il iubeam pur pentru ca niciodata nu asteptam ceva in schimb,niciodata nu i-as fi spus,niciodata nu ar fi stiut cat si cum il iubeam...si totusi cum am ajuns aici?Cum ? O lumina puternica imi inchide ochii...aud o voce soptind:Trezeste-te e tarziu! Refuz sa o aud! Aud din nou:Adriana e tarziu! Atunci tresar ma uit la fereastra, ma uit la ceas, privesc in stanga mea si ...visasem!Te visasem! Atunci timpul mi-a devenit dusman, in clipa in care m-a trezit din visul in care eram cu tine!