Karma has a special sense of humour

De cate ori nu ne-am pus toata baza in Karma ca o sa le vina de hac tuturor celor care ne au gresit in viata asta? Poate de prea multe ori...

Dar karma, mai inceata decat ne-am dori noi sa fie, nu isi uita niciodata datoriile. Cum lucreaza karma? Simplu... hai sa ne uitam la noi. Fiecare din noi a avut o perioada mai proasta in care toate lucrurile ne mergeau pe dos, unde nimic nu se potrivea si parca tot universul complota numai sa ne calce pe nervi. Mda.. toti am trecut prin asta... dar hai sa ne intoarcem putin in trecut.. nu, nu acolo..... mai intrecut.. da acolo. Acolo unde noi eram zmei, calcam pe toata lumea in picoare si ne vedeam de ale noastre indiferent pe cine raneam.Acolo unde noi chiar credeam cu tot sufletul ca avem o menire pe lumea asta si ca poate dragostea asta prosteasa, copilareasca ne sta in cale.... Da, am aspirat la o cariera buna, la o educatie aparte sau la o viata care era construita pana atunci din vise, care urmau sa le transformam in realitate. Si in naivitatea noastra diabolica chiar credeam ca niciodata nu o sa le platim.. ca doar deh.. am avut un scop nobil de atins. Pe dracu.. am ranit, si am plecat mai departe fara a ne uita macar o data in spate la suferinta cauza pana....astazi. Astazi cand suntem singuri, suntem imbratisati de carti si sarutati de proiecte si cel mai probabil fara vreun viitor prea bine conturat. Atunci visam.. acum traim (realitatea).

As mai adauga atat: Karma, din pacate, e un cerc vicios. Cel care ti a gresit va plati la randul lui ca doar si tu ai suferit ca un caine. Ce, karma acum s a gasit sa traga  un pui de somn cand trebuie sa'i arate si lui ca a gresit????

Dupa mine...ei sunt fericiti!

E straniu sa vezi ca barbatii cu care ai avut la un moment dat o relatie s-au casatorit sau au copii sau pur si simplu si-au gasit jumatatea fix dupa ce ne-am despartit! Sa fie asta un fel de rod al lectiei invatate? Sau pur si simplu nu au fost pentru mine si cumva prin coincidenta sau destin si-au gasit Yang-ul fix in prima iubita de dupa mine! 

Mai amuzant este cand imi amintesc cum si cat ne juram iubire eterna si ne promiteam vise impreuna ce s-au naruit precum baloanele de sapun! Si poate era normal sa fie asa atunci! Doar ne iubeam  si cand iubesti promiti si spui lucruri pe care le uiti cand iubirea trece. Cei despre care vorbesc par cu adevarat fericiti! Si spun par pentru ca ar fi dubios sa ii sun si sa ii intreb daca sunt pe bune! Stiu ca sunt, pe scara lor de valori chiar sunt fericiti!!! Stiu ca si-au gasit linistea langa o ea care este mai mult sau mai putin ceea ce as fi putut fi si eu insa printr-o imprejurare de circumstante , nu a fost sa fie asa! In sinea mea cateodata imi spun ca langa mine ar fi fost si mai fericiti insa asta este doar fata mea cinica! Pentru ca toti o avem si cand suntem raniti este primul nostru gand :"O sa ii para lui rau intr-o zi", sau poate nu !

Eu pe de alta parte am alte planuri! Planuri pe care le-am cladit cand m-am vazut singura dupa despartiri si lacrimi! Nu m-am uitat in jur si am zis : "Si acum in bratele cui sa ma arunc?". Mi-am luat timp sa imi ling ranile, am plans, am blocat pe Facebook, am trecut prin toate etapele de disperare si singuratate pana cand am ajuns intr-un final sa accept ca nu a fost sa fie! 

Si nu pot sa spun ca exclud ideea de iubire insa mi se pare doar putin probabil sa ma loveasca asa dintr-o data cum se pare ca i-a lovit pe ei! De ce? Pentru ca pentru mine fiecare din ei a ridicat stafeta, sus, mai sus si mai sus ! Si acum ma vad in imposibilitatea de a o cobora! Pentru ca este greu sa accepti ca poti sa incerci si cu un "second best", sau este greu doar pentru mine! 

Cum nimic nu e intamplator

Vorbeam aseara cu buna prietena despre cum am ajuns ceea ce suntem azi. Despre cum am ne-am ales singure calea nefiind constiente vreo clipa de "consecinte"! Si da, "consecinte" intre ghilimele! Pentru ca desi poate acum nu intelegem de ce am ales asa, stim undeva in adancul sufletului ca nu au fost alegeri intamplatoare!
Privind in spate, ne gasim amandoua la sfarsitul unui ciclu de 4 ani pe care cu grija am ales sa il parcurgem pentru a ne afla unde suntem azi: in fata primei trepte a carierei! Dincolo de toate temerile si dezamagirile din viata noastra poate un pic devreme, insa putem spune cu desavarsire ca am reusit!

Cum nimic nu e intamplator, cred cu tarie ca tot ce ni se intampla face cu adevarat parte dintr-o serie de evenimente menite sa ne "ghideze", adesea prin lectii de viata greu de uitat, catre locul in care viata incepe cu adevarat! Poate la varsta noastra altii se lauda cu o familie, o masina sau un business. Noi doar cu creierul! Si nu e usor sa te poti lauda cu el! E la fel de complicat ca atunci cand iti deschizi o afacere sau te decizi sa iti intemeiezi o familie. Alegi sa renunti la chestii pe care nu le consideri necesare, faci sacrificii, inveti pe zi ce trece mai mult, investesti in tine si stii ca vei culege roadele la un moment dat! Unii aleg calea usoar de a se multumi cu putin sau doar cu ce e la indemana,noi am vrut mai mult! Am platit fiecare un pret mai mult sau mai putin scump pentru indrazneala asta, insa Oprah spunea : "Cea mai mare aventura pe care o poti trai este aceea de a-ti trai propriile vise!" si asa am facut!

Nimic nu este intamplator, am ajuns acolo unde destinul, karma sau alinierea stelelor ne-a vrut! Nu conteaza cum sau de ce, nu conteaza cum ar fi fost daca nu era asa! Conteaza doar unde suntem acum si catre ce ne indreptam! Conteaza doar orizontul de oportunitati din fata ochilor nostri! Asta ar fi definitia optimismului din perspectiva unei pesimiste convinse :-) !