Daca nu avem aceleasi vicii...nu suntem prieteni!

Odata ce te hotarasti sa schimbi totul in viata ta si iei decizia asta impreuna cu oameni pe care ii cunosti, pe care ii numesti prieteni, te astepti ca sprijinul sa fie reciproc, ca prietenia sa fie si mai puternica! Dar nu e asa...nu daca prietenia e bazata pe vicii comune si nu calitati, pe interese comune si nu sinceritate!

Eu ma aflu de partea calitatilor, de partea sinceritatii... si se pare ca lipsa de vicii comune ne omoara! Si e pacat pentru ca dincolo de vicii ai nevoie de oameni aproape! Sunt putini cei care inteleg postul asta! Sunt acei putini care isi pot imparti cunstintele in amici, prieteni si vicii comune! Nu exista interesctie intre ultima categorie si primele doua !Nu! Daca viciile ar disparea dispare si prietenia , se stinge incet, nimic nu o mai intretine !

Sa luam un exemplu: prietenii de bautura(strict) ,prietenii de fumat(strict)! Cele doua cercuri au ca baza a prieteniei activitatea care o descrie! Ce faci daca insa nu ai viciile astea si totusi dincolo de ele crezi ca ai un prieten? Ce faci cand iti dai seama ca esti prieten numai cand celalat e singur?

Am avut prea multe experiente in care naivitatea m-a impins in ghearele unor prietenii false! Inca sunt in faza in care neg ca nu imi e nimeni prieten! Inca neg...Unde este granita intre prietenie si amicitie?Unde este granita intre sentimente de prietenie si sentimente?

Am gasit raspunsul: Nu exista granita atunci cand prietenia exista (tot timpul)! Granitele apar atunci cand apare ceva mai important decat cel pe care il numesti prieten!

Unul singur imi place sa cred ca am avut la viata mea! Unul singur care m-ar fi ascultat oricat, pe care l-as fi ascultat zi si noapte! De care nu m-as fi saturat ca prieten niciodata...doar ca am facut greseala sa ne iubim(L.)! Si multi ar spune ca s-a dus prietenia, eu nu cred...avem cai diferite insa oricad ii sunt prietena si imi place sa cred ca oricand imi e prieten!

Devin om mare si ma tot lovesc de hopuri din astea... oare numai in lumea mea mai exista sentimente si bunatate? Sau poate sunt eu undeva pe un nor cantand la harpa si nu am timp sa vad ce am in jur!?

Concluzia :Daca nu avem vicii comune...nu suntem prieteni! Trist!

Cu pasi mici...schimbam...TOTUL!

E ceasul intai din noapte...Afara e racoare iar de pe fereastra mea se vede orasul acoperit de o patura de ceata!Azi...de fapt ieri a fost vineri,motiv de sarbatoare pentru studentii britanici insa nu si pentru mine.Sunt ciudati!Unii in senul pozitiv,prietenosi,amabili,punctuali.Altii...usor colorati!

Tot ce as putea ajunge vreodata sa am aici nu o sa ma faca sa uit de dorul de casa, de ai mei, de Dani...de Romania!

Imi place facultatea...ma gandesc adesea cat am evolua daca avea in tara aia oameni capabili sa schimbe ceva.Avand deja experienta sistemului universitar din tara ma declar profun dezamagita de ceea ce numim noi performanta,de ceea ce ne impiedica mereu...birocratie, de ceea ce numim viitor...tinerii de azi.

Am avut si inca am sentimentul ca noi traim undeva intr o lume departata de ceea ce inseamna civilizatie... Aici se sprijina valorile, ai totul la dispozitie pentru a invata. Aici nu exista referate punct ro si apoi print! Aici exista cultura si performanta la adevarta valoare...

Romani...multi,peste 100 numai de anul asta!Cu cateva exceptii toti sunt abia iesiti de pe bancile liceului si nu stiu ca decizia de a veni aici a fost una cruciala!

Ma simt implina ca am reusit, ma simt mandra ca am facut o pe puterile mele! Toti sunt colorati pe aici,romani,chinezi,americani,pakistanezi(80% din populatia West Yorkshire),bulgari,croati,lituaniei,indieni, rusi,letoni,englezi,francezi,camerunezi,spanioli, finlandezi... si lista ar putea continua la infinit!

Ceea ce ne uneste pe toti este dorinta de a schimba, majoritatea vin din tari unde nu a nins niciodata,multi asteapta prima ninsoare ca pe ceva magic, multi isi pun speranta in tara asta despre care se vorbeste numai de bine...si pe buna dreptate! Romania e frumoasa, e superba, oamenii sunt extraordinari insa noi nu am auzit de toleranta, de rabdare, de civilizatie, noi refuzam progresul si e mare pacat! Nu judec insa dupa 2 luni aici asa vad lucrurile....

Imi e dor de casa iar, imi lipseste totul insa ziarele pe care le citesc zilnic pentru a tine inca legatura cu tara ma intaresc si imi induc ideea de a merge mai departe pentru ca in spate nu ma mai asteapta nimic!

E tarziu, nu o sa pot dormi insa am simtit nevoia de a ma descarca!

‎"Daca plangem, stim noi si atat.Daca dam pumni in pereti, si mai urlam din cand in cand "Nu mai pot", stim tot noi si atat."

P.S: Nu am apucat sa termin bine postarea ca am facut aerobicul de dimineata (1:30 am) cand a pornit alarma de incendiu....UK i love you!