Motivul pentru care...

...mergem mai departe! Nu toti il cauta, unii nici nu au nevoie de el pentru a se trezi in fiecare dimineata! Unora pur si simplu viata le da toate motivele pentru a merge mai departe! Mai raman cei care nici nu cauta,nici nu au ,nici nu stiu ce asteapta pentru a merge mai departe! Pe ei trebuie sa ii ajutam! Cuvintele mele sunt doar o adaptare a unei scrieri din Biblie despre oameni si capacitatea lor de a cunoaste. Chiar si asa ideea de baza e aceeasi si se aplica la fel...

Nu vreau sa imi transform blogul intr-un Zid al Plangerii ,nici nu caut atentia nimanui! E blogul meu si pot scrie ce doresc,imi pot exprima ideile si sentimentele asa cum poate nu pot in viata reala, si nu pentru ca nu vreau ci pentru ca adesea nu am cu cine sa impart trairile pe care le am!

Adesea mi se intampla , si sunt convinsa ca nu sunt singura, sa vad detalii, sa vad mai mult decat ar trebui si pentru ca vad pe "furis" nu pot sa intreb, dar vad, ascult, simt si tin totul pentru mine, poate la un moment dat in viata imi va fi de folos!

Sunt un om rau,sunt "a dracu`" dupa cum mi-ar face toti descrierea la capitolul: Cum ati caracteriza-o pe Adriana?. Si nu imi pasa! Stiu ca nu gresesc, si stiu ca ce fac si ce zic poate nu e intotdeauna corect,poate nu e intotdeauna ceea ce trebuie urmat sau zis insa numai eu stiu ca intentia mea e de bine, e de a ajuta! Ca efectele sunt altele atunci e usor sa dam vina pe perceptie, pe capacitatea de perceptie a celuilalt ca sa fiu mai precisa.

Suna pompos, suna interesant insa traiesc adesea drama omului care nu se poate adapta mediului daca nu ii prieste! Care nu poate sa zambeasca doar de complezenta, care nu vrea sa o faca pentru ca TREBUIE! Merit sa fiu batuta cu pietre pentru asta?

Am prieteni putini,si cand zic putini,definitia cuvantului e insuficienta pentru a aproxima!Ii am ,sunt cativa dar stiu ca ei nu ma vor trada chiar daca ne despart kilometrii, aspiratii, vise. Stiu ca ei nu imi vor inseala asteptarile! Asa definesc eu prietenii,asa gasesc de cuviinta ca trebuie numiti oamenii speciali pe care te poti baza oricand.

Pe ceilalti ii numesc amici,cunostinte, sau oameni pe care ii stiu din vedere si ...atat!

Imi fac iluzii, imi cladesc vise, imi pun dorinte, simt si traiesc cum e normal, cu toate privirile urate din jur, cu toate cuvintele de imbarbatare menite sa ma darame, cu toti impotriva mea si tot as merge cu capul sus! Si nu pentru ca sunt mandra ci pentru ca stiu un lucru:capul o data lasat nimic nu-l mai ridica! Prefer sa fiu demna pentru ceea ce am sau imi lipseste, pentru ceea ce nu cer decat sa datorez doar pentru ca am cerut candva!

E modul meu de a gandi si se observa din reactiile mele! Nu suntem la fel,noi oamenii nu suntem la fel,nu vom fi niciodata, dar mai bine admiti care iti e roulul intr-un grup,un cerc,o situatie decat sa ii lasi pe altii sa ti-l atribuie dupa bunul plac!

Am vorbit destul, e 1:30 si trebuie sa dorm! Ma simt asa de bine cand reusesc sa imi descarc sufletul aici!Simt ca si cum as vorbi cu cel mai bun prieten al sufletului meu!

Somn usor!

Te iubesc...

Nimeni nu e raspunzator de ceea ce simt,de ceea ce fac, de ceea ce cred! Doar eu! Oricat ar incerca unii sa imi schimbe sau sa-mi influenteze trairile in final tot eu sunt raspunzatoare! Acum mai bine de un an si jumatate , dupa lungi asteptari, incercari nereusite, dupa multe incurajari si dezamagiri m-am lasat in valul intamplarii si...m-am indragostit! De el! Un om pe care toti il judeca pentru ca el e diferit,pentru ca nu ma merita ,pentru ca are o viata complicata , pentru ca... si lista poate continua! Nu imi pasa! El are curajul ,el inca are curajul sa se gandeasca la mine si la el ca la noi desi mii de kilometri ne despart! El a avut curajul sa vada dincolo de ceea ce altii ii prezentau despre mine asa cum si eu am putut sa vad peste toate greselile pe care le-a facut...un om capabil sa ma faca sa vibrez! Asa cum e el...ma iubeste si il iubesc!

Am mai vorbit de iubire si inainte! Am iubit de fiecare data altfel! De fiecare data insa cu acelasi suflet! Poate iubirile din viata mea au fost diferite insa toate au avut aceeasi intensitatea, pentru ca le-am iubit pe toate cu acelasi suflet!

Imi e greu fara el! Imi e dor de plimbarile pe lac in Herastrau, imi e dor de zilele in care statea pe scarile din Regie si tocam seminte pe teme banale si pe intrebari de genul :Tu chiar pleci?

Imi e dor sa mananc mici cu el, sa imi aduca flori pe ascuns, sa imi puna pudra in uscatorul de par,sa ii gatesc pentru ca stiu care e mancarea lui preferata, sa mergem impreuna la munca si sa ne despartim la Eroilor, sa facem poze prin casa , sa imi gateasca pui cu portocale si paella , imi e dor de emotiile pe care le simteam cand ne certam de teama de a nu fi definitiv, imi e dor sa ma cert cu el din prostii si sa imi spuna ca se muta in patul de sus, imi e dor sa ne batem pe locul in pat, imi e dor sa bem o bere la Campionatul Mondial si sa il vad cum se arunca pe jos de bucurie ca Spania castiga, imi e dor sa mergem la cumparaturi si sa starnim invidia tuturor doar pentru ca ne iubeam normal, ceea ce pentru unii era imposibil! Imi e dor sa ii vad fata zambind cand facea cate o prostie si ma suparam , imi e dor sa ne batem cu zapada, sa imi arunce un munte de zapada in fata ATM ului, imi e dor sa mancam pizza uriasa la Trattoria 20 , imi e dor de tigara de dupa ! Imi e dor de el mai mult ca niciodata!

Il iubesc pentru ca ma iubeste si face imposibilul sa mearga o relatie care altfel ar fi condamnata! Nu stiu daca va fi pentru totdeauna insa imi doresc, imi doresc sa il am alaturi la bine si la rau, imi doresc sa il pot iubi asa cum m-a invatat ca la 31 de ani poti fi copil dar si adult! Il iubesc asa cum este ! Din tot sufletul! Pentru ca el vede in mine ceea ce nu a avut niciodata, pentru ca ma facineaza limba si accentul lui pentru ca langa el sunt FERICITA!