Ii intalnesti oriunde, pe strada, la metrou , la semafor , in piete aglomerate... Ii vezi cu mana intinsa si cu capul plecat, cu ochii plansi dar plini de anii ce au trecut. Ii vad umili si imi e rusine de culoarea parului lor, imi e rusine de societatea in care traim care le da cu piciorul...Nu am incurajat niciodata cersetoria, nu am fost genul care sa dau bani pe strada copiilor ce umbla desculti sau celor care mimeaza un handicap...Dar ei, ei ai cui sunt...? Cu ce au gresit unii (nu toti, pentru ca sunt si multi sarlatani) ca sa merite ca dupa o viata de munca sa stea cu mana intinsa la o bucata de paine...? Cu ce au gresit ei ca familia i-a uitat si chiar de-ar mai avea una pe pamant tot nu mai conteaza pentru ca cine si-ar mai aduce aminte de ei?Mi s-a intamplat azi la metrou...In fata mea statea un batran nins de ani, de griji, de frig si mii de alte lucruri pe care numai el le stie... Privea in vitrina unei patiserii... Stiu ca poate multi condamna, stiu ca multora nu le pasa, sau considera asta doar incurajarea unei practici bolnave, aceea de a intinde mana....Stiu toate astea... Dar daca privim dincolo de cei care spun rugaciuni prin mijloacele de transport cu copii legati de gat, dincolo de cei care sunt handicapati fizic si fac din asta sursa de venit...daca privim dincolo de ei si omul din fata mea , cu barba alba, cu fata ridata si haine ponosite pline de noroi, daca omul asta nu are nimic pe lume... a cui e vina ca sta in strada si nimanui nu ii pasa?
I-am intins un sandvis...l-a luat cu ochii in lacrimi spunand multumesc...paradoxal avea mainile calde! Nu militez pentru fapte bune dar stau adesea si ma gandesc, in Romania zilelor noastre...ai cui au ramas batranii?
...to be continued!
As vrea sa am batranul meu inapoi.....
RăspundețiȘtergereAl meu nu ar fi batran dar ar fi aici si ar fi destul...poate ca de acolo de unde ne vegheaza ne indruma pasii...Asa imi place sa cred! Numai bine :)
RăspundețiȘtergere