Eu ma aflu de partea calitatilor, de partea sinceritatii... si se pare ca lipsa de vicii comune ne omoara! Si e pacat pentru ca dincolo de vicii ai nevoie de oameni aproape! Sunt putini cei care inteleg postul asta! Sunt acei putini care isi pot imparti cunstintele in amici, prieteni si vicii comune! Nu exista interesctie intre ultima categorie si primele doua !Nu! Daca viciile ar disparea dispare si prietenia , se stinge incet, nimic nu o mai intretine !
Sa luam un exemplu: prietenii de bautura(strict) ,prietenii de fumat(strict)! Cele doua cercuri au ca baza a prieteniei activitatea care o descrie! Ce faci daca insa nu ai viciile astea si totusi dincolo de ele crezi ca ai un prieten? Ce faci cand iti dai seama ca esti prieten numai cand celalat e singur?
Am avut prea multe experiente in care naivitatea m-a impins in ghearele unor prietenii false! Inca sunt in faza in care neg ca nu imi e nimeni prieten! Inca neg...Unde este granita intre prietenie si amicitie?Unde este granita intre sentimente de prietenie si sentimente?
Am gasit raspunsul: Nu exista granita atunci cand prietenia exista (tot timpul)! Granitele apar atunci cand apare ceva mai important decat cel pe care il numesti prieten!
Unul singur imi place sa cred ca am avut la viata mea! Unul singur care m-ar fi ascultat oricat, pe care l-as fi ascultat zi si noapte! De care nu m-as fi saturat ca prieten niciodata...doar ca am facut greseala sa ne iubim(L.)! Si multi ar spune ca s-a dus prietenia, eu nu cred...avem cai diferite insa oricad ii sunt prietena si imi place sa cred ca oricand imi e prieten!
Devin om mare si ma tot lovesc de hopuri din astea... oare numai in lumea mea mai exista sentimente si bunatate? Sau poate sunt eu undeva pe un nor cantand la harpa si nu am timp sa vad ce am in jur!?
Concluzia :Daca nu avem vicii comune...nu suntem prieteni! Trist!
