Aceleasi griji, aceeasi nevoie de a iesi din monotonia asta care ma ingroapa... Si ce sa fac? Ma gandeam sa traiesc la maxim, dar cum? Sa ma arunc la metrou si sa alerg in fata trenului:)) sau poate sa dau alarme false de bomba si sa stau intr un parc vazand cum este evacuta in graba o cladire de oameni...minte bolnava ce am, dar nu gasesc ceva mai exciting de facut... As asculta aceeasi melodie pana as realiza un mic santz pe hardul meu prea obosit de atate fisiere inutile... l as pune la treaba nu gluma! Imi vin in minte numai versuri fumurii si nu e bine, imi concentrez imaginatia pe altceva insa se eschiveaza si ma aduce tot in fata acelorasi note muzicale... sunete cum ar spune Mitza si Ghici Cine... prea multe sunete rosii ,verzi sau gri ...
Maine iar munca, nu am norocul de a fi bugetar, nici nu imi doresc . In vremuri de criza e de dorit sa muncesti si in week end , sa nu ai timp sa iti numeri griji sau datorii.
Imi doresc atat de multe, incat nu stiu ce primeaza...simt nevoia sa imi descarc sufletul si totusi nu vreau sa impovarez pe nimeni cu atata greutate, va veni si vremea mea de asta sunt sigura si cum nu sunt omul care sa caute o sa stau , linistita in camera mea de camin asteptand ceva... nu stiu ce , ceva care sa ma scoata din starea asta!
Dumnezeu intarzie dar niciodata nu uita... imi astept randul, o sa ajunga si la mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cuvintele pe care nu le spui , se pierd :